Bunici din partea Tatălui Gheorghe Ivașca.

 

Mama mea fizică Ivașca Marioara.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Hristos Mântuitorul Creștinilor.

 

Se pune problema care este scopul acestor lecții despre viața mea din satul Josani? Da Eu v-am spus că am practicat de la 7 la 14 ani yoga pe Dealul cu Vii de la Josani. Ce vam mai spus Eu că la 30 iunie 1990 s-a pornit o Energie Misterioasă. Începând cu această lecție Energiei Misterioase i-se va spune: Energia-Super Conștiință de Zeificare a Marelui Yoghin Vasile, Vasile, primită de la Tati Shiva. Această Energie de Marea Zeu nu este pornită din corpul subtil al Meu. Fiecare Mare Zeu are în corpul lui de Mare Zeu în funcție acestă Energie de Zeificare.

Bunicul din partea lui tata se numea Ivașca Teodor, s-a născut în anu 1888 comuna Vârciorog în apropiere Oradea. A lucrat la C.F.R ca manevrant, frânar și până la urmă ajutor de mecanic la trenuri de marfă. Toate aceste trenuri lucrau în domeniul forestier, cărau bușteni. După ce și-a strâns o anumită sumă de bani s-a pregătit să plece în America pentru un trai mai bun. Prima dată a făcu un cufăr mare din lemn de brad care era înarmat cu platbenzi din metal. După aceia cufărul a fost umplut cu sculele necesare. În compartimentul de jos eru o serie de haine intime tipice acelor vremuri, ca cizme cu Tureac țeapăn, mai mule vezi în poza lui bunicu. Eu am ajuns cufărul așa cum era aranjat de bunicu. Cufărul există și azi la Josani și nimic nu s-a stricat, dar aranjarea din interior s-a schimbat. Când Eu eram mic îmi plăcea să mă joc cu cufărul.

Da comuna Vârciorog este totuși mai aproape de Josani decât Oradea. Din Josani dacă mergem pe hartă sau internet trecem prin Goila, Vălani Câmpani, Sitani, Luncasprie, Comuna Dobrești și după ce trecem prin pădurea cea Mare ajungem în Vârciorog. Deci comuna Vârciorog se află la capătul Munților Pădurea Craiului. Deci Eu vă introduc o poză cu centrul Comunei Vârciorog. Legătura cu neamurile lui bunicu din Vârciorog s-a ținut mult timp, dar după ce bătrâni au murit s-a pierdut cu totul. Ce am observat Eu la solul comunei Vârciorog că e plin cu piatră, este un teren pietos. Acesta este unul din motivele care a făcut ca bunicu să prefere satul Josani. În solul satului Josani nu vedeți piatră.

Dar s-a produs surpriza la 60 de kilometri de Oradea în satul Josani. Un gospodar avea toată averea pierdută la jocul de cărți și băutură la evreul din sat, care se chema Solomon. Dar avea o fată de măritat a trimis veste în tot județul Bihor, că cine îi va răscumpăra averea îi va da în căsătorie fata, bunicu a auzit vestea, a venit în Josani și a răscumpărat averea și s-a căsătorit cu fata.

După puțini ani fata a murit.

Tot e bun și frumos, dar după puțini ani fata a murit. Bunicu fiind proprietar s-a recăsătorit cu o fată din Remetea pe nume Lezeu Maria. Da bunica Lezeu Maria a avut două verișoare în Josani și acelea au aranjat căsătoria cu bunicu. Ei au avut doi copii, un băiat și o fată. Da pe timpurile acelea se făcea Țoluri de lână. Țolul avea două culori alb și negru, i-se zicea țol pentru că avea grosimea aproximativă de un țol. Bunica și-a făcut un țol cu numele ei de fată și care după moartea ei mi-a revenit mie. Țolul există și azi și Eu îl pun sun așternut.

Despre bunicu Ivașca Teodor pot să spun că îmi amintesc bine de el. Era un om harnic și iubitor de adevăr, iubitor de Dumnezeu mă iubea foarte mult și orice lucru rău a-și fi făcut pentru el era un lucru bun. Ce năzdrăvănie am făcut Eu, o dată venea ploaia și pânza de misir învăluită era albită și acum era la uscat pe sârme. Eu aveam cinci ani atunci și văzând că vine ploaie mare m-am gândit să strâng Eu pânza. Dar eram mic, slab și ne-atent. Eu scap pânza în noroi. Locul unde pânza e pătată de noroi nu poate fi eliminat, vine mama și îmi spune totă munca mea din toamna acesta tu ai distrus-o. Nu am avut ce să zic putea oricât să mă bată, petele de noroi din pânză nu pot fi scoase.

Deși avem numai cinci ani am meditat mult la cele întâmplate cu pânza. Și am ajuns la concluzia că ori de câte ori în viață mi-se va da ocazia să fac un lucru bun, trebuie să analizez dacă Eu pot face corect acel lucru să fac, iar dacă nu pot să resping lucrarea. Pânza a fost făcută sul și pusă pe fund în „lada de zestre” și după zece ani au fost făcuți saci pentru grâu din ea.

Familia Marelui Zeu Vasile, Vasile. Tată-l Ivașca Gheorghe.

Blestemul care la lovit pe bunicu Ivașca Teodor.

Bunicul Ivașca Teodor a fot Blestemat de Mitrulea Lungului. La Mitrulea Lungului era Treieru pentru grâul de sămânță. La Treierat era Ianc Nicolae bărbatul lui Floarea Rarului. Mitrule îl observă bine pe Ianc. După Ianc urmează la Treierat bunicu, dar care nu este observat de Mitrulea. Bunicu după ce termină vine acasă, dar uită poarta lui Mitrulea larg deschisă. Mitrulea iese vede poarta deschisă și începe Blestemul asupra celui carea a lăsat poarta deschisă. Blestemu este foarte violent și este auzit de vecini, Mitrulea era conștient că Ianc Nicolae lăsase poarta deschisă. Dar cel care lăsase poarta deschisă era bunicul și asupra lui se abate acest „Blestem Groaznic” care în final va duce la Moartea lui bunicu Ivașca Teodor.

Și acum Blestemul și urmările lui asupra vieți lui Bunicu. Cu el s-a întâmplat un lucru deosebit de grav. Odată când el și cu tata făceau o căpiță de coceni de porumb, el a căzut după căpiță. Și-a fracturat picioru la articulația coxo-femurală. A fost dus la spitalul din Oradea, unde a fost bine tratat, dar s-a vindecat și mergea cam șchiop. Deci era era vindecat și mergea în baston, lucru care nu-i convenea, el fiind un om foarte mândru de el însuși. Vreau să arat că bunica Lezeu Maria a avut doi frați și o soră, unul din frați s-a căsătorit într-un sat vecin numit Vălani. Soția lui venea des la bunica și la îndemnat pe bunicu să facă din nou operație la picior, că să poată merge bine. Noua operație a fost mai puțin reușită ca prima. Într-o zi când făcea curat în cotețul porcilor a căzut, fracturându-și piciorul tot la articulația coxo-femurală, dar de data aceasta rana nu sa mai vindecat. Din rană curgea un lichid cu miros urât de culoare închisă. Deci Eu am asistat la pansarea lui bunicu. Deci ce se întâmplase de fapt. Bunicu avea Celulită, el nu știa de acestă boală. Dacă ar fi știut că rana de Celulită se închide foarte greu nu ar fi făcut din nou operația la picior. În acele timpuri nu erau alifii care să închidă rana de Celulită. Da astăzi există două alifii pentru Celulită. O alifie curăță rana să nu se infecteze și o altă alifie închide rana.

Toată această boală a dus în final la moartea lui bunicu. El a murit în anul 1954 la vrâsta de 66 de ani, Eu avem atunci șase ani. Vreau să arat în continuare cum s-a produs moarte bunicului. Eu dormeam cu bunica, fiindcă bunicul era pe moarte, bunica ținea tot timpul lampa aprinsă. La un moment dat l-am auzit pe bunicu spunând „lumină, lumină” și arătând cu degetul la un colț de intersecție dintre tavan și pereți. După puțin timp, corpul subtil a părăsit corpul fizic, s-a auzit acea forțare de inspirație, sforăire puternică. În acest moment suflurile vitale, prana și apana rup legătura între ele, cele două sufluri merg în direcția ieșiri din corpul fizic, fiind retrase în corpul subtil.

Biserica nouă din Vârciorog de Oradea. Ivașca Teodor, bunicu.

Obiceiul la Creștini în clipa morții.

Bunica a luat o lumânare și a aprins-o. A fost prima moarte la care am asistat direct. Am mai asistat și la moartea fratelui Gheorghiță, dar fratele meu nu era un om religios, era de fapt un tamas guna. Bunicu era foarte religios, era un raja guna cu accente de sattva guna. În acest caz făcând comparație de felul cum a ieșit corpul subtil din corpul fizic între cei doi, la bunicu a ieșit foarte fin, parcă nici nu s-a observat, iar la fratele meu Gheorghiță a ieșit greoi parcă se rupea ceva. Ce a văzut bunicu când a exclamat „lumină, lumină”se știe că Tati Shiva apare prima dată când omul moare sub formă de lumină. Este o lumină foarte puternică, acea lumină fiind Tati Shiva fără atribute(Niriguna Brahman). Lumina apare ca Yoghinul(cetățeanul care a murit), să obțină eliberarea în Tati Shiva(Shiva fără atribute).

Yoghinul care practică Shumukhi mudra, vede de la un anumit timp această lumină în mod natural pe Ajna chakra. Pentru a vedea această lumină yoghinul trebuie să aibă chakra Ajna deschisă. Dacă mortul nu cunoaște această lumină dintr-o meditație pe Ajna chakra, el nu poate să intre în rezonanță cu această lumină. Am folosit termenul de rezonanță ca să arat că în această meditație între yoghin(corpul subtil a yoghinului) și lumină trebuie să existe un cuplaj fix, deci el trebuie să fie legat de lumină. Dacă el o pierde sau nu se poate uita la ea, pentru că este prea puternică în Ajna lui vor apărea Zeități bune. Dacă el nu le cunoaște măcar din poze, nu se va putea cupla cu ele. După aceia vor apărea Zeități rele, ființe cerești, ființe demonice și altele, în concluzie bunicu știa ceva din Biblie despre lumină, dar era prea puțin să poată să se cupleze cu ea, prin rezonanță. Eu v-am dat curățirea lui Ajna chakra și Shumukhi Mudra.

Despre bunica Ivașca Maria pot să spun că era o femeie foarte bună și foarte religioasă se conforma tradiției Ortodoxe. Într-o zi am mers cu ea cu scroafa la vier în comuna Remetea. Am mers prin satul Gurbești, după ce am ajuns la purcari și scroafa și-a făcut treaba, am venit spre casă înapoi. Totuși Eu i-am spus bunici că vreau să venim pe lângă cimitirul din Remetea, să văd și Eu unde sunt înmormântați cei 42 de maghiari uciși de armata Română în toamna lui 1944. Am venit pe lângă mormânt și am constatat că mormântul are o cruce mare, fiind cu flori și bine îngrijit. Intrând în comună Remetea am constatat că bunica a fost strigată în ungurește spunându-i Mariska neni. Bunica le-a răspuns tot ungurește și dintr-o dată bunica a intrat cu ei în vorbă ungurește, iar Eu nu înțelegeam nimic.

Moartea fratelui Gheorghe Ivașca la Bârzava. Așa arăta o zi de Duminică la Josani în fața casei lui Hiribariu.

Bunica se cumineca des la Biserică.

Bunica se cumineca foarte des și de aceia făcea multe prescuri, iar Eu le ștampilam cu semnul cruci. Cum a murit bunica? Se apropia Paștele, iar bunica avea război de țesut în casă, s-a forțat ca să termine cu țesutul înainte de Paști, să scoată războiul din casă ca să fie camera curată. Ca rezultat a acestui efort supra omenesc, bunica s-a îmbolnăvit grav ea a fost internată în spitalul din Beiuș. Aici bunica a fost diagnosticată cu boala „aprindere de plămâni.” Bunica avea 59 de ani atunci. Se apropia 1 Mai care era mare sărbătoare și medici au externat-o pe bunica. Bunica a fost adusă acasă în stare inconștientă, dar respirația mai funcționa și se mai auzea un foșnet al respirației. Eu am venit lângă ea să văd ce se întâmplă. Ce am observat Eu că chakra Lalana era puternic blocată și suflurile vitale nu pot urca în cap. În acest caz bunica era inconștientă.

În acest caz Eu spun în Yoga Noastră că suflurile vitale nu pot să urce în cap(prana, udana, vayu și samana). Totuși ele urcă în cap, dar în cantitate mică și nu pot deschide chakr-ele Lalana, Ajna, Manas, Soma și Sahasrara. Ca să fiu sincer și clar, dacă avem o greutate de 10 kg și vrem s-o ridicăm cu o forța 2 kg, acea greutate nici nu se va mișca. Acel lucru s-a întâmplat și aici suflurile vitale erau sub limita de a deschide chakr-ele superioare. Totuși la nivelu chakrei Anahat suflurile erau foarte puternice, în acest caz inima și plămâni funcționau. Odată cu scăderea suflurile vitale se produce ruperea uneia din cele două sufluri principale, prana sau apana și odată cu această rupere se produce retragerea suflurilor în Învelișul de Pranayama din corpul subtil și desfacerea corpului subtil de cel fizic(în termeni umani moartea). Despre ce trebuie făcut după această desprindere voi trata într-o altă lucrare. Dar în loc ca să avem sărbătoare de Paști a murit bunica în anul 1959, la vrâsta de 59 de ani, la înmormântare au venit toate neamurile din Remetea, printre care și învățătorul satului Bar Aurel, el fiind rudă prin alianță.

După felul cum am văzut-o pe bunica că respiră, pot să zic că bunica nu a fost tratată cum trebuie de medici și a mai fost 1 Mai, care a perturbat tot tratamentul ei.

Tata și Mama Miri. Cimitirul din Josani ai familiei Buda, Abrudan și Ivașca.