Despre Bunici și Străbunici din partea mamei Abrudan Maria. Partea a doua.

Străbunicul învățător Ioan Buda. Mama mea fizică Ivașca Marioara. Ceva despre familia mea. În aceste lecții am căutat să prezint toate defectele familiei mele. Da unchiul Buda Vasile scapă de la Stalingrad, îl scapă Dumnezeu. Dar când vine acasă el uită de fapta urâtă făcută de el ân Roșia. Dar după ce i-se taie piciorul prin coapsă, el își aduce aminte de răul făcut acele eleve din Roșia. În aceste împrejurări el caută iertare și împăcare. Dfără un picior el nu poate merge la Roșia, iar cei care îl pot duce îi spun că de ce nu a făcut-o până acum. Miroanea și Mama îi spun că se află într-o starea jalnică și nu îl pot duce la fiica lui din Roșia. Unchiul Aurel este un șmecher preot creștin, el îi consideră pe Florea Dori și pe Tata niște proști de a lui.

Ca preot el a citit de multe ori Biblia și când Hristos era pe cruce El a spus: „ Iartă-i Doamne că nu știu ce fac.” Mari Zei nu au iertat poporul Evreu și astfel nemți fac abajure din pielea Evreilor. În acest caz, unchiul Aurel crede că Hristos le știe pe toate, dar s-a înșelat amarnic. Zeii Karmei îl vor pedepsi cu vârf și îndesat, mai ales că a făcut acest fapt din funcția de preot.

Unchiul Buda Aurel. S-a născut în Josani fiind cel de al doilea fiu al familei Buda. S-a făcut preot și a fost preot în Josani, Gurbești și Remetea, după unchiul său Gherlan Dimitrie. Unchiul Gherlan Dimitrie s-a pensionat și a plecat să locuiască în Sohodol.

Eu l-am ajuns pe unchiul Aurel ca preot în Petreasa, Soimuș și Drogoteni. Între timp unchiul Aurel s-a căsătorit cu o fată din Remetea. Fata era învățătoare în Șoimuș la clasele i și IV. Astfel unchiul Aurel s-a mutat din Josani în Șoimuș. Eu l-am vizitat de mai multe ori în Șoimuș. El s-a comporta ca un unchi bun cu Noi. Unchiul Aurel a avut două fete Voichița, Dorica și un băiat Nelu. Atât Voichița cât și Dorica au făcut la Arad Școala Post Liceală de Asistente Medicale. Nelu a fost mult mai mic ca mine și Eu îl știu numai de mic.

Școala din Șoimuș și Dan Marțian.

Din poză vedeți că vizavi de Școlă din Șoimuș stă familia Dan. Această familie a avut doi copii pe Marțian și o fată. Dan Marțian a învățat bine la Școală. A fost premiant pe unde trecea. În ani 1960 la 1990, perioadă care Eu o cunosc bine Dan Marțian a fost Membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român. Unchiul Buda Vasile venea de multe ori la Arad și o dată a apărut și discuția despre Dan Marțian. Ce spunea unchiul Vasile Buda, că Dan Marțian i-a fost elev la Șoimuș, unchiul Vasile fuse aici învățător înainte de Roșia. Când îl asculta pe Dan Marțian știa lecția pe de rost. Unchiul voia să vadă ce a înțeles Dan, dar Dan repeta din nou lecția ca la început. După ce termină liceu Dan reușește la Ștefan Gheorghiu. Este trimis în Rusia unde face facultatea Frunze. Întors în Țară ajunge membru al Comitetul Central. Unchiul Buda Vasile spun despre Dan Marțian că a învățat totul pe de rost, așa ajungând în poziții înalte. După 1990 Dan Marțian e deputat și senator al P.S.D-ului, era un apropiat a lui Ion Iliescu.

Familia Dan a avut și-o fată care sa căsătorit cu Șandu. Familia a avut doi copii: Primarul din Remetea a acelor timpuri 1970 și Sicu. Sicu a fost inginer constructor și a lucrat la Timișoara. De unde îl cunosc Eu pe Sicu? Fiind vecin apropiat cu școala din Șoimus, Sicu s-a îndrăgostit de Voichița. Când Voichița era la Arad Școala Post Liceală de Asistente Medicale, Sicu venea la Arad și îi făcea curte lui Voichița. Nu se întâlneau pe stradă sau la filme, ci se întâlneau în casa lui unchiu Vasile. Eu mergeam des la unchiul Vasile și acolo l-am cunoscut pe Sicu. Erau un bărbat înalt de 1.9 metri și era foarte respectuos și manierat. Sa căsătorit cu Voichița și au avut o fată. Sicu fiind mai mult director la construcții și trimis de multe ori în străinătate. Dar timpul trec repede și numai că aud la mătușa Lavinia că Sicu a murit, avea sub 60 de ani. Nu trec decât 4 ani și moare și Voichița.

Școala din Șoimuș. Familia mea la casa lui bunicu Abrudan.

Unchiul Buda Aurel, preotul.

Viața lui Unchiului Aurel. Prin ani 1937 și 1950 unchiul Aurel a locuit în Josani, în casa construită de Ioan Buda. Casa azi se numește casa Flori Dori, care a cumpărat casa Buda. Astfel vecinul de peste drum a familiei Buda se numea Piparca sau Pipărcaru. Pipărcaru era șef de cuib la Legionari Români din Josani. Fiind vecin unchiul Aurel este atras în mișcarea Legionară. După Marile procese împotriva fasciștilor Germani, făcute de Americani. În România au loc procese împotriva Legionarilor Români. În acest fel Unchiul Aurel este condamnat ca Legionar și execută pedeapsa în închisoare de la Pitești. De fapt Preoți sunt condamnați pentru reeducare.

Ceva despre Pipărcaru. Era șef de cuib legionar în Josani și-a avut o influențată nefastă asupra unchiului Aurel, îl domina complet. Pipărcaru a avut doi copii unul mai mare care s-a căsătorit în casă Chiodorea Piparchi. Și unul mai mic Ioanea. Fiind bătrân Pipărcaru a murit, dar pe patul de moarte îl roagă pe unchiul Aurel să conducă mișcarea legionară în clandestinitate. A doua rugăminte este să aibă grijă de băiatul său Ioanea ca de propriul său fiu. În acest fel Ioanea face liceul în Beiuș și este trimis la Timișoara la Sicu unde face Școala Post Liceală în Construcții. Se întoarce în Beiuș ca Tehnician și se căsătorește cu Dorica cea de a doua fată a unchiului Aurel. Dorica și Ioanea nu au avut copii. Mai târziu după 40 de ani Ioane dă în patima beției și moare de tânăr. Și Pipărcaru era un mare bețiv.

Ceva despre unchiul Aurel perioada 1948 și 1960, el era șef de cuib secret. În acest mod, toți Legionare îl iubeau și ascultau. Da unchiul Aurel a devenit naș la căsătorii și la botezuri ale Legionarilor. Avem un coleg la școală în Căbești, din Goila Fericel Goilean a Traianu Saveti. El mi-a spus că Popa Buda Aurel e nașul lui de botez. Eu nu i-am spus că sunt nepotul lui.

Casa Flori Dori și a Miroani Evi. Bunicu Abrudan Vasile și Măștihoaia Nana.

Casa Ioan Buda.

Casa Ioan Buda. Se vede în poză, împreună cu casa Miroani Evi. Străbunicul Buda Ioan s-a stabilit definitiv în satul Josani și-a făcut casă și a cumpărat pământ. În acest fel el devine cu timpul băștinaș al satului Josani. Dar timpul trece pe neobservate și atât Străbunicul Buda Ioan cât și străbunica Buda Elisabeta mor. În casa din Josani locuiește fiul Buda Aurel, dar după 1950 și Buda Aurel se mută în Șoimuș. Casa devine părăsită, deoarece străbunica Buda Elisabeta se mutase la Moșu, după plecarea unchiului Aurel. Da bunica Abrudan Cristina a murit în 1954, iar străbunica Buda Elisabeta în 1953. Eu îmi amintesc bine de ele în viață, iar la moartea lor Eu făceam naveta între casa bunicului și groapa din cimitir. După ce a murit străbunica unchiul Aurel și unchiul Vasile s-au gândit să vândă casa Buda. Aceasta a fost prin ani 1956, Eu eram clasa a doua. Astfel într-o zi de toamnă, Eu sunt trimis de învățătorul Bar Aurel să văd dacă elevi au terminat de sortat ghinda din casa Buda.

Casa Buda este vândută. Unchiul Aurel și unchiul Vasile hotărăsc să vândă casa. Casa este cumpărată cu 30 de mii de lei de Florea Dorii, care era vecinul din nord. Mătușa Crăciun din Petreasa spune că ea nu vrea parte. Mai rămânea partea noastră Buda Elisabeta. În acest caz cei doi unchi spun că străbunica a primit spre moștenire Dealul Vitici. Dar unchiul Aurel spune că el donează din șes o bucată de pământ lui bunicu. Da unchiul Aurel a donat pământul lui bunicu, dar nu au fost întocmite acte de donație. Așa că pământul figura tot pe unchiul Aurel. În acest mod a fost lichidată proprietatea familiei Buda Ioan din Josani.

La întăbularea pe Florea Dori a casei, unchiul Aurel face o șmecherie. El donează la Florea Dori numai pământul de sub casă, iar grădina rămâne în proprietatea lui. Florea Dori a observat acest șiretlic a lui unchiul Aurel după 1962, dar atunci venise colectivul și nu se mai putea întăbula grădina pe Florea Dori. Florea Dori este trimis la Spitalu de nebuni cu semnătura soției Iustina. După ce vine de la nebuni, el o alungă de acasă pe Iustina. Mai stă câtva timp cu fosta soție Saveta Chiodori Evi, dar se desparte și de ea. Cât a fost pădurar a avut amante în fiecare sat, dar el își amintește de o amantă din Goila, cu carea avut o fată. În acest fel fata seamănă cu el are înălțimea lui și trăsăturile lui. Zis și făcut el înfiază fata și o căsătorește tot cu un fecior din Goila.

Centrul Josni-lor și Casa Flori Dori.

Moartea lui Florea Dori. A Miroani Evi îi iau Teleacul.

Moartea lui Florea Dori. Fata din Goila îl iubește pe Florea, dar timpul trece și Florea Dori Moare. De aici încep necazurile fetei lui Florea. A Miroani Evi, cei mai bogați din Josani voiau și ei să aibă casă la strada Pricipală și voiau să se extindă.

A Miroani Evi au avut primul ginere din Căbești numit Ioanea Miroani Evi. Acesta a avut două fete care au avut mulți copii și astfel au devenit o familie numeroasă. Dar Ioanea Miroani Evi a avut o soră Eu îi ziceam Nana, care locuia la Miroani Evi. Această soră a Ioani a devenit Măștihoaia Mea, ea s-a căsătorit cu bunicu și o vedeți în poză. A Miroani Evi sunt neamuri și cu Dan Marțian și Familia Șandu din Șoimuș. Și în final sunt neamuri prin alianță și cu unchiul Buda Aurel.

A Miroani Evi hotărăsc să-și pună casă pe Teleacul Iloanki. Teleacul lui Iloanka aparținea familiei Ivașca Gheorghe. Teleacul fuse cumpărat de Tata de la Iloanka.

În satul Josani locuia o familie de Evrei numiți Solomon. În perioada 1945 spre 1959 ei se numeau Solomon Geza și sora-sa Solomon Iloanka. Geza a avut doi coii un băiat Mișu și o fată Margareta. Mișu era mai tânăr cu un an ca mine, iar Margareta era cu doi ani mai bătrână ca mine. Băiatul a murit de tânăr, în urma unui accident la cap, care i-a cauzat cu timpul moartea. Cum s-a întâmplat acest fapt, noi copii din Josani obișnuiam să fugim după căruțe, să ne ținem de șireglă și să punem piciorele pe mâță. Eu am făcut de multe ori acest exercițiu. Mișu a încercat și el, dar a căzut și s-a lovit la cap. El nu a dat importanță acestui fapt, dar cu timpul a făcut tumoare și-a murit. Soră-lui Margareta era foarte frumoasă și s-a căsătorit cu un doctor Român. Doctorul era cel mai frumos fecior al zonei Beiuș. După 1960 au emigrat în Israel. În anul 1967 doctorul se afla în trupele Israeliene care au atacat Egiptul. După câteva luni se transmite vestea că doctorul a fost împușcat mortal. A doua zi s-a aflat și în zona Beiuș și a fot o mare Jale la Bihoreni pentru iubitul lor.

Bunica Abrudan Cristina.

Evreul din Josani Solomon Geza și familia sa.

Se știe că Evrei au ziua de sâmbătă ca sărbătoare. Așa a zis Iehova ca a șaptea zi să nu lucreze și să țină sărbătoare. Evreii din Josani țineau cu strictețe acestă sâmbătă de sărbătoare, nu lucrau nimic sâmbăta. În acest fel tată-l meu Ivașca Gheorghe sâmbăta făcea toate muncile în familia lui Solomon. Adică încălzea mâncarea, făcea foc, dădea de mâncare la vaci, le adăpa și alte munci gospodărești. Astfel între tata și familia Solomon sa format un atașament prietenos. Geza locuia în Josani și avea prăvălia în casa lui. Dar cu timpul și-a găsit un post mai bine plătit în Beiuș și făcea naveta la Josani. Iar în prăvălie a intrat gestionar Aurelu lui Pandor. Ilaonka locuia în Oradea și voia să vândă Teleacul din Josani. Nu a fost anunțat public, dar i-a spus lui tata și tata a acceptat prețul. După aceia s-a aflat în sat prețul de vânzare și sau găsit oameni din sat care au spus că dau un preț mult mai mare. Iloanka a spus că nu poate face acest gest deoarece îl iubește pe tata.

În anul 1962 se închei colectivizarea agriculturi la Josani. În urma acestei colectivizări, familia Ivașca pierde jumătate din Teleacul lui Iloanka. Cealaltă jumătate a fost dată unei Familii ca Lot. Dar a Miroani Evi vor să pună casă pe Teleacul lui Iloanka. În acest mod ei primesc cealaltă jumătate ca Lot de casă de la Președintele C. A. P-ului din Căbești. A Miroani Evi duc materiale de construcții pe lotul lor și vor să facă casă. Se dă o luptă mare între tata, mama și-a Miroani Evi. A Miroani Evi erau susținuți de Dan Marțian. În cele din urmă se apelează la unchiul Vasile care era acum director general la Fabrica de Vagoane din Arad. Unchiul Vasile era prieten cu Haș care era Prim-secretar la Județul Bihor. În acest caz Haș vine în Josani și cu primarul de atunci spun la a Miroani Evi că nu sunt de acord.

A Miroani Evi caută un nou loc de cază în centru. Și se găsește locul, unchiul Aurel spune că el va da Teleacul rămas de la Florea Dori. În acest caz a Miroani Evi încep lucru la Noua casă. Casa prinde contur și fac acolo o casă frumoasă cu etaj. Da Florea Dori era mort, iar fata lui o cheamă în-ajutor pe mama-sa. La fața locului vine primarul din Căbești care era o femeie, se numea Abrudan. În acest fel Primarul le spune clar că Teleacul apaține de Buda Aurel și nu de Florea Dori. Această familie Abrudan din Căbești nu era neam cu noi, dar Tată-l lor era cunoscutul poet Țăran Abrudan. Vedeți pozele cu casa Flori Dori și a Miroani Evi din Josani.

Străbunica Buda Elisabeta.

Securitatea lansează zvonul, că va veni colectivul în Josani, lucru care sa și întâmplat.

Ne găsim în perioada 1958 și atunci se zvonea că vine colectivizarea agriculturi și în Josani. Aceste zvonuri erau reale, deoarece securitatea le difuza în popor. În acea perioadă Eu eram clasa a-V-a la Căbești. Unchiul Aurel vrea să vândă Șesul, adică jumătatea lui. Cealaltă jumătate era la bunicu, dar bunicu nu avea acte pe el. Popa nu-i dăduse intabularea. Sunt mai mulți cumpărători, dar la urmă părinții mei cumpără Șesul cu 19000 de lei. În perioada 1858 nu se mai putea face întăbulări. Părinții mei împrumută bani de la unchiul Vasile din Arad și de la mătușa Vetuța. Ca martori că bani au fost dați lui unchiul Aurel sunt aleși oameni de încredere ca Floarea și Miculaea Rarului și Goanea. Noi folosim Șesul ca proprietate până în 1962 când vine Colectivizarea. Unchiul Aurel mai are o proprietate în Gurbești. Această proprietate a aparținut Biserici, dar unchiul cât a fost preot în Gurbești reușit să-și facă acte pe el. Acum în 1958 el ne dă nouă pământul și tata se înscrie cu el în colectiv. Este locul unde Eu am păstorit vacile în Gurbești.

Timpul trece repede și ne găsim în anul 1990. În 1989 are loc Lovitura de stat în România. Ceaușescu e omorât și colectivul e desfințat. În acest fel tata începe să lucreze Șesul tot. Unchiul Aurel îl somează să părăsească Șesul pentru că nu are acte pe el. Tata nu părăsește Șesul și unchiul Aurel îl dă în judecată. În anul 1990 Floarea și Miculaea Rarului și Goanea sunt morți de mult. Deci practic tata nu mai are martori. Unchiul Vasile din Arad și de la mătușa Vetuța, nu sunt luați ca martori, deoarece sunt neamuri. Unchiul Aurel câștigă procesul și în cele din urmă vinde tot Șesul. El ia și partea lui bunicu, care ne revenise nou din casa Buda.

Lămuriri suplimentare. Când Hristos era pe cruce se adresează lui Dumnezeu și spune: „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac.” Marii Zeii nu au iertat Poporul Evreu și de-a lungul istoriei omeniri Evreii au fost aspru pedepsiți. Ce să zic Eu de unchiul Aurel? Nu și Nu. Unchiul Aurel să fie pedepsit aspru până va înțelege clar ce e „Moralitatea Umană” și după aceia „Moralitatea Creștină.”

Crăciun Lupa soțul mătuși. Mătușa Crăciun Elisabeta.

Mătușa din Petreasa învățătoarea satului.

Mătușa din Petreasa Crăciun Elisabeta. Ea a fost învățătoare în Petreasa și s-a căsătorit cu Crăciun Lupa. Care era perceptor în comuna Remetea. Nu au avut copii, dar o soră a lui Lupa a murit la 6 luni după naștere. Iar mătușa a înfiat copilul Și la crescut de la 6 luni. Copilul se numea Valer. El a făcut liceul la Beiuș și după aceia facultatea de economist la Cluj. A lucrat în cooperația de consum ca economist. Valer era atașat de familia și neamurile noastre. Timpul trece și numai auzim că Valer e mort. La înmormântare participă toată familia noastră, dar Eu rămân acasă cu vitele, porci și găinile. Timpul trece și unchiul Lupa și mătușa înfiază un nepot al său, cu familia lui. Acest nepot și familia lui erau Penticostal. Mătușa moare de bătrânețe. Unchiul Lupa mai vene de multe ori la mama la Josani. Și o dată l-am rugat să-mi povestească de moartea lui Valer. Valer și-a cumpărat motocicletă cu care făcea drumul între diferite cooperații de consum și Oradea.

O dată mergea la Meziad și în spate pe motocicletă mai era un băiat din Petreasa. Drumul spre Meziad era un drum pietruit nu era asfalt atunci. La un moment dat motocicleta lovește o piatră și amândoi cad de pe motocicletă. Valer își sparge rău capul și moare într-o săptămână. Cel care era în spate nu pățește nimic. Unchiul Lupa spune că Valer a avut la el suma de 2500 de lei(sumă mare de bani în acele timpuri). Valer luase bani de acasă și bani nu au mai fost găsiți. Unchiul Lupa presupune că cel din spate i-a aplicat o lovitură la cap cu o piatră și după aceia i-a luat bani. Cercetarea poliției în acest caz a fost sumară, iar unchiul Lupa nu a făcut nici o plângere la Poliție.

Legătura cu noua familie a lui Lupa s-a întrerup definitiv. În România, Penticostali nu își mai recunosc neamurile Creștin ortodocse, după ce trec la Penticostali. Străbunica Gherlan Elisabeta era din Sohodol și ne-am ținut de neamuri multă vreme. Dar timpul trece și aici, iar ultimi din familia Gherlan care au ținut legătura cu familia noastră au fost ing. Vasile Gherlan și Reta. După moartea lor au venit și pe locul Gherlani-lor Penticostalii Următoarele neamuri au trecut la Penticostali și au rupt legătura de neam. Ce sunt și religiile acestea.

Biserica din Josani și unchiul Preot Gherlan Dimitrie. Străbunicul Ioan Buda, învățătorul satului Josani.

Despre Bunici și Străbunici din partea mamei Abrudan Maria. Prima parte.

Bunicul din partea mamei, Abrudan Vasile s-a născut în anul 1888, a fost croitor în armata Austro-Unghară. A fost luat prizonier când apăra Tirol-ul de sud din Austria. În acea zonă Italieni au concentrat multă armată. La luptă au participat și specialiști Italieni din America. În acest fel armata Română fiind copleșită numeric, tehnic și fără mari specialiști a fost înfrântă și toți Români au căzut prizonieri. În acest caz bunicu a fost luat prizonier în 1915. Împreună cu bunicu au fost luați prizonieri toată armata Română din zona Beiuș și o parte din maghiari din zona Beiuș. În total au făcut 5 ani de prizonierat, toți soldații din satul Josani care au fost cu bunicu, au făcut și ei 5 ani de prizonierat.

Ce îmi povestea bunicu, așai spuneam Eu moșu, nu i-am spus nici odată bunic, nu-i plăcea. Bunicu se s-a născut într-o familie săracă din satul Josani. Mama bunicului era din Josani. Tată-l bunicu-lui era din Meziad. Bunicu a mai avut o soră, ei au rămas orfani de la aproximativ 9 ani. Familia bunicu-lui avea casă în Teleacul de Sus. Sora lui bunicu s-a căsătorit în Josani cam la 13 an. Cu un om foarte sărac numit Tenea. Tenea era un om sărac, el nu a avut un loc de casă în sat. Ela a primit de la oameni să-și facă cază în pășunea satului. Deci el își avea colibă în Țiori, vizavi de Iazăr. Dar cu timpul Adunarea oamenilor din Josani, i-au dat un loc de casă mai larg și mai mult în Curturasa. Tenea și cu sora lui bunicu au avut o fată care a crescut mare și era nepoata lui bunicu.

Verșana Florița primește de la bunicu jumătate din Teleacul de Sus.

Eu îi spuneam Verșana Florița și Eu mi-o amintesc foarte bine, numai lucruri frumoase de la ea. Verșana Florița a fost măritată de la 14 ani cu un băiat de a lui Andraș(așa se zice acum). Familia Andraș stătea la capătul satului spre Căbești. Dar soțul ei a fost lut în armată și-a murit în Rusia. A avut un copil cu soțul, dar care a murit la 5 ani. După aceia socrii nu au mai vrut-o și i-au spus să plece, că vor să înfieze un nepot de a lor. Deci acestui nepot i-se spune Andraș înainte familia purta alt nume.

După aceia bunicu a căutat să o mărite cu un om din Goila, numit Goilean Florean, mai tânăr ca ea. Bunicu i-a dat un loc de casă la marginea satului Josani, numit Teleacul de Sus. Adică Teleacul de Sus a fost împărțit în două. Bunicu i-a dat și lemne din pădure să-și facă casă. Bunicu de la 9 la 12 ani a fost slugă la Leca Gâii timp de 2 ani. Dar la 12 ani el s-a angajat ca slugă la notarul din Remetea. În comuna Remetea bunicu s-a împrietenit cu copii de maghiari, care l-au învățat să scrie și să citească. Bunicu nu a fost niciodată la școală. Acești copii maghiari i-au rămas prieteni toată viața, uni din acești copii maghiari au căzut și ei prizonieri în Italia. Iazăr, Țiori, Curturasa, Teleacul de Sus, casa Gâii, casa lui Bunicu le vedeți în pozele mele.

La vrâsta de 19 ani s-a ivit ocazia însurători, notarul i-a spus că se află în Josani o fată de măritat, dar care are pământul ipotecat. Acesta nu era altul decât Leca Gâii la care bunicu a fost slugă. Bunicu a răscumpărat pământul și-la Notar l-a trecut pe numele lui. El s-a căsătorit cu fata în anul 1913. La un an după căsătoria bunicului a început Primul Război Mondial și bunicu a plecat în armată. Bunica Abrudan Cristina. Casa bunicului înainte de demolarea din 2018.

Bunicu și soldații din zona Beiuș cinci ani prizonieri în Italia.

În timpul perioadei de prizonierat a lucrat ca croitor, odată a fost chemat să repare o mașină de cusut la o doamnă. După ce a terminat lucrul ea la servit cu mâncare, el s-a uitat la carne și a analizat-o din ce animal e carnea. A observat că carnea e suspectă, a întrebat doamna din ce este carnea și ea i-a spus că e din pisică îngrășată pentru Crăciun și i-a pierit pofta de mâncare. Bunicu ne povestea că oameni din Italia în acea perioadă erau foarte săraci, aveau numai 0,5 hectare de pământ. Bunicu a avut multe propuneri să se căsătorească în Italia. Dar toate ofertele au fost refuzate, la fel au refuzat și colegi lui. Dorința pământul de acasă, obiceiurile satului, dealurile, pădurile și râul Valea Roșiei, nu i-au putut ține în Italia.

Când ne gândim la situația de azi care ne arată că aproape un milion de Români s-au stabilit în Italia numai atunci ne putem da seama ce mizerie ne-a adus „Lovitura de stat din 1989.”

La întoarcere au venit prin portul Constanța și astfel din tren au văzut România Mare. Ajunși la Josani, bunicu a avut surpriza să constate că familia lui Leca Gâii, nu mai este. Ce se întâmplase la un an după plecare bunicu-lui în război? Familia în care intrase Bunicul în Josani se numea a Gâii. Era o familie formată din tată mamă și trei băieți. Unul din băieți era căsătorit în casă( se vede în poză) Acesta avea trei copii, Miroanea, Ioanea și Tița. Al doilea băiat Leca era socrul lui Bunicu care a avut, fata cu care s-a căsătorit Abrudan. Al treilea băiat se chema Loliu și a locuit în afara satului Groapa Râtului, se vede în poză. Eu am ajuns să văd numai Grădina Loliu-lui. Loliu s-a căsătorit cu o fată din Goila și s-a mutat în Goila. Loliu în Goila se chema a Păraschi și a avut doi copii și mulți nepoții. Unul din copii renumiți a lui Păraschi era Micula Păraschi care moștenise pământul familiei din Josani.

Bunicu și Măștihoaia. Bunicu și Familia Ivașca.

Familia lui bunicu moare de o epidemie.

Familia lui bunicu murise, tata, mama și soția. În satul Josani se făceau diferite clăci. Și familia lui Bunicu a participat la acea clacă. Acolo a fost cineva bolnav de o boală molipsitoare și i-a infectat pe toți cu un microb. În jumătate de an, au murit toți. Ajuns acasă Bunicu a găsit casa pustie, totuși locuia în casă Flenclea. Flenclea își făcea focul în mijlocul curții. Bunicu fiind proprietar al terenului s-a recăsătorit cu fata învățătorului din Josani, Ioan Buda. Pe bunica o chema Cristina și împreună au avut trei copii, un băiat și două fete. Băiatul e unchiul Abrudan Vasile, o fată e Mătușa Vetuța și Mama Ivașca Marioara. Casa Gâii s-a vândut de copii lui Ioanea. Tița, Miroanea și Ioanea murise, iar Miroanea și Tița nu au avut copii. Cei care cumpărase case erau copii Ghiți, erau a lui Codreanu. Aceștia după 1989 au intentat proces lui Mama, că noi nu am avea drept pe trenul Lecăi a Gâii. Dar în urma procesului s-a văzut că actele făcute la notar de bunicu sunt bune.

Mai ceva despre Bunicu. Ce să mai spun, bunicu a fost cantorul satului, dar și chiaburul satului, a murit în 1974 la vrâsta de 86 de ani. Iar bunica Cristina a murit în1954 la vrâsta de 54 de ani. Despre colegi maghiari a lui bunicu vă voi relata o întâmplare, eram în dealul Vitici la cosit grâu, prima coasă era tata, a doua Gheorghiță, a treia era bunicu. Eu aveam 12 ani și legam după două coși, aveam 1,5 hectare cu grâu acolo, eram obosit, legarea îmi produse răni la mâini. Dar ce să vezi uitându-ne în depărtare, am văzut patru oameni cu coasa pe umeri venind spre noi, erau copii prieteni-lor lui bunicu. Așa că într-o săptămână am terminat de cosit tot grâul, seara la cină se cânta, atât în românește cât și în maghiară, armonia era deosebită, ei se considerau neamurile noastre.

Despre străbunicul Ioan Buda s-a născut în anul 1866 în satul Câmpani. Câmpani este un sat situat în apropiere de Josani, numai treci de Goila. A făcut Școala de învățători și terminat Preparandia din Arad. A servit în învățământ timp 41 de ani, din care majoritatea în Josani a murit în 1936 la vrâsta de 70 de ani.

Casa Bunicului, casa Gâii și Casa Verșeni Florița. Satul Josani. Unchiul Abrudan Vasile.

Străbunica Buda Elisabeta.

Străbunica Buda Elisabeta s-a născut în1876 în satul Sohodol. Satul este situat în apropiere de Josani pe răul Sohodol care se varsă în Valea Roșiei. Ca fată a avut numele de Gherlan, fratele ei Gherlan a fost preotul satului până la pensionare. El a fost un preot foarte dotat, în timpul lui s-a făcut biserica nouă din Josani, care o voi prezenta în poză.

Ceva despre satul Comuna Câmpani. Eram terminat clasa a cincea și vine unchiul Vasile de la Oradea la noi. El spune că vrea să meargă în Câmpani în vizită la nepotul său Miroanea. Dar el spune că nu vrea să meargă singur ci însoțit de mine. Plecăm noi amândoi spre Câmpani cam la ora unu. Ajungem în Goila la Chiceră și de acolo este o Cale care coboară direct în Câmpani. Șoseaua din Goila trece prin Vălani. Ajunși în vale la Cămpani în fața noastră apar trei cruci de lemn Mari. Unchiul Vasile îmi spune că aici sunt înmormântați ce trei Conți Maghiari care au stăpânit Jumătatea satului Câmpani. Un general turc cu numele de Soliman era destituit din funcția de Guvernator a unei provincii din Etiopia. Motivul destituiri era corupția și însușirea de Mari Averi. Generalul Soliman reușește să fugă în Austria la Viena. Soliman făcuse școala de ofițeri la Viena. Toată averea lui era depusă în băncile din Austria. El cumpără de la cei trei Conți(sau câștigă la cărți) jumătatea satului Câmpani (partea spre Răsărit). Aici generalul Soliman își face un Mare Castel și mai multe construcții în stil Turcesc. Aduce animale din Africa mai ales elefanți. Avea peste 10 Soții și trăia cu un Mare Rege. Dar timpul trece și generalul Soliman moare seara. Oameni din Câmpani află de moartea lui și invadează castelul și proprietatea lui Soliman. Împart terenul și distrug castelul și astfel se formează ceealaltă partea satului Câmpani.

Eu și unchiul ne continuăm drumul și ajungem în Câmpani. Mergem prima dată la Grățianu(ginerele său este Moșuț) care era văr cu unchiu. Aici a fost locul familiei Buda în Câmpani. Unchiul Vasile are o grădină moștenire de la Ioan Buda lângă casa Grățianu-lui. Grădina era plantată cu nuci și tata și Mitra Rarului veneau să culeagă nucile. Nu stăm mult și plecăm mai departe la nepotul lui Miroanea care ne aștepta. Aici am mâncat și ne-am odihnit. Miroanea era sanitar la Dobrești și mai târziu în Roșia. Seara Eu am revenit în Josani.

Moartea fratelui Gheorghiță. Moartea e sfârșitul unei suferințe și începutul altei suferințe. Morminte a familiei Buda, Abrudan și Ivașca.

Familia Buda a avut trei copii, un băiat și două fete.

Familia Buda a avut trei copii doi băieți și o fată. Copii se numeau Aurel, Vasile și Cristina. Aurel s-a făcut preot și la urmat la preoție în Josani pe unchiul său Gherlan. Eu îi spuneam unchiul Aurel. Unchiul Vasile Buda s-a făcut jurist și a locuit în Oradea în apropiere de biserica cu Lună. Soția s-a avea un frate, care se numea Tavi Munțiu(avea un nepot la televiziune care se chema tot Munțiu). Tavi era preot și ne consideram neamuri prin alianță. Când Eu veneam la Josani îl vizitam, pe unchiul Tavi Munțiu la Beiuș. Așa-i spuneam Eu, era mult mai bătrân ca mine. Unchiul Vasile Buda lucra ca jurist la un Gostat din comuna Cermei raionul Ineu și făcea navetă la Oradea. A avut cinci copii patru fete și un băiat Doru. Mătușa Iustina s-a făcut învățătoare și a fost repartizată în Petreasa. S-a căsătorit cu Crăciun Lupa din Petreasa care era perceptor. Nu au avut copii, dar au înfiat un nepot de a lui Lupa Valer.

Unchiul Aurel fiind preot a fost aresta și închis la Pitești, în acea închisoare de reeducare a preoților. Aici ei au fost supuși acelui proces de spălare a creierelor de faimosu profesor criminal Țurcanu. Și el îmi povestea despre bătăile, torturile, obligația de a se lepăda de Isus Cristos și alte multe procede-ie diavolești de purificare care le-a îndurat în pușcăria de la Pitești. De ce le-am expus aici, ca să vă arăt că toate aceste torturi de la Pitești, la care au fost supuși deținuți politici, printre cei torturați s-au aflat și membri ai familiei mele. Deci toate aceste nedreptăți, Eu le știu din familie. Dacă vă uitați la cruci, prima este a străbunicului Ioan Buda este crucea cu chipul spart, a doua este a străbunici Buda Elisabeta, urmează bunicu Vasile Abrudan și bunica Cristina Abrudan, în spate se vede crucea lui tata Gheorghe Ivașca.

Zonă a satului Câmpani care a aparținut Marelui General Soliman. Biserica Penticostală din Câmpani.

Unchiul Buda Vasile.

Unchiui Buda Vasile. El a făcut 4 clase în satul Josani. Iar clasa a-5 și a-a în comuna Remetea. După acei a făcut liceul în Beiuș. A terminat liceul și sa angajat ca suplinitor în Roșia. Aici s-a îndrăgostit de o fată care îi era elevă. Au făcut mult sxs și fata a rămas gravidă. Unchiul văzând situați și-a dat demisia și a plecat din Roșia. De fapt s-a înscris la facultatea de științe juridice secția Juriști. Unchiul a terminat facultatea și după aceia s-a căsătorit cu Letiția sora lui Tavi Munțiu. Fata din Roșia rămasă gravidă a născut o fată. Ea nu s-a mai căsătorit toată viața. Fata ei a crezut mare și până la urmă s-a căsătorit cu un băiat din Roșia , dar nu au avut copii. Fata semăna oocit cu unchiul Vasile. Timpul trecea și unchiul Vasile a uitat complet de îndatoririle de tată. Începe cel de al doilea război Mondial și unchiul participă activ la război. Unchiul Vasile ajunge la Stalingrad și primește o scrisoare de acasă că soția i-a născut o fată pe Mina. Unchiul primește permisie și vine la Oradea. În acele momente Stalin-gradul nu era încercuit de armatele Rusești. Unchiul vine din permisie și pleacă la altă unitate militară, Stalin-gradul era acum încercuit de Ruși. Da se termină războiul și unchiul profesează ca jurist.

Timpul trece și unchiul Vasile uită de tot de fata din Roșia. La urmă eu l-am ajuns ca jurist la Cermei. Venea des la Arad și stătea la Mătușa Vetuța. De mute ori veneam la mătușa Vetuța și îl găseam acolo pe unchiul Vasile. Dacă era vară zicea să merg cu el să facem baie îm Mureș. Totuși ce am observat Eu că îi plac mult bomboanele, gustul dulce. Câd Eu veneam în concediu la Josani m-am întâlnit de multe ori cu unchiul Vasile, dar nu a zis vre-o dată să mergem în Roșia că are un copil. Timpul trece repede și pe ne-observate și Karma negativă lucrează încet, dar sigur. Numai aud că unchiul Vasile are o cangrenă(rană urâtă) la picior-ul drept. După un alt timp aud că cangrena nu se vindecă. După alt timp aud că cangrena urcă pe picior.

Mătușa Vetuța, Mama și Familia Ivașca. Familia Ivașca Aurel și Buda Doru la Josani.

Consultarea familie în vederea tăieri piciorului.

Este consultată familia întrucât doctori spue că cangrena poate fi oprită numai prin amputarea piciorului prin zona coapsei. Unchiul vasile este operat și Ginerele de la Timișoara îi cumpără un scaun cu rotile și cârje cu care să meargă. Unchiul își analizează viața și ajunge că a fost blestemat de fata din Roșia. În acest fel vine la Josani(este autobuz Josani Oradea) și spune mamei cele întâmplate cu fata din Roșia. Este înștiințat nepotu Miroanea, care venea des pe la noi. Se convoacă o adunare din Mama și Miroanea și unchiul Vasile. Unchiul cere cu insistență să îl ducă în Roșia să-și vadă fata. Miroanea fiind sanitar în Roșia a aflat mai demult de fapta lui unchiu. Mama și Miroanea gotăresc că în situația în care e nu îl vor duce în Roșia la fiica sa. Văzând că această dorință nu e împlinită unchiul Vasile mai ar o dorință vrea să locuiască în casa bunicului. Bunicu murise în anul 1974 și casa era pustie. Mama consultă familia lui de la Oradea, care nu e de acord. Timpul trece, unchiul Vasile se vede părăsit de toți și în cele din urmă unchiul Vasile moare. După aceia este chemat Buda Doru la Josani și împreună cu Mama și Miroanea pleacă la soră-sa în Roșia. Doru și cu fata unchiului din Roșia se recunosc ca frați.

Puțină lămurire cu cangrena de la piciorul drept. Cum apare? Ea apare din glicemie. În acest caz fiind distrus sistemul imunitar, adică globulele albe. Vă voi spune mai multe despre cangrenă, când voi vorbi de examenul „Morții Marelui Zeu Vasile, Vasile.”

Cei patru frați Ivașca. Familia lui Ivașca Aurel la Josani în 2018.