Despre Bunici și Străbunici din partea mamei Abrudan Maria. Prima parte.

Bunicul din partea mamei, Abrudan Vasile s-a născut în anul 1888, a fost croitor în armata Austro-Unghară. A fost luat prizonier când apăra Tirol-ul de sud din Austria. În acea zonă Italieni au concentrat multă armată. La luptă au participat și specialiști Italieni din America. În acest fel armata Română fiind copleșită numeric, tehnic și fără mari specialiști a fost înfrântă și toți Români au căzut prizonieri. În acest caz bunicu a fost luat prizonier în 1915. Împreună cu bunicu au fost luați prizonieri toată armata Română din zona Beiuș și o parte din maghiari din zona Beiuș. În total au făcut 5 ani de prizonierat, toți soldații din satul Josani care au fost cu bunicu, au făcut și ei 5 ani de prizonierat.

Ce îmi povestea bunicu, așai spuneam Eu moșu, nu i-am spus nici odată bunic, nu-i plăcea. Bunicu se s-a născut într-o familie săracă din satul Josani. Mama bunicului era din Josani. Tată-l bunicu-lui era din Meziad. Bunicu a mai avut o soră, ei au rămas orfani de la aproximativ 9 ani. Familia bunicu-lui avea casă în Teleacul de Sus. Sora lui bunicu s-a căsătorit în Josani cam la 13 an. Cu un om foarte sărac numit Tenea. Tenea era un om sărac, el nu a avut un loc de casă în sat. Ela a primit de la oameni să-și facă cază în pășunea satului. Deci el își avea colibă în Țiori, vizavi de Iazăr. Dar cu timpul Adunarea oamenilor din Josani, i-au dat un loc de casă mai larg și mai mult în Curturasa. Tenea și cu sora lui bunicu au avut o fată care a crescut mare și era nepoata lui bunicu.

Verșana Florița primește de la bunicu jumătate din Teleacul de Sus.

Eu îi spuneam Verșana Florița și Eu mi-o amintesc foarte bine, numai lucruri frumoase de la ea. Verșana Florița a fost măritată de la 14 ani cu un băiat de a lui Andraș(așa se zice acum). Familia Andraș stătea la capătul satului spre Căbești. Dar soțul ei a fost lut în armată și-a murit în Rusia. A avut un copil cu soțul, dar care a murit la 5 ani. După aceia socrii nu au mai vrut-o și i-au spus să plece, că vor să înfieze un nepot de a lor. Deci acestui nepot i-se spune Andraș înainte familia purta alt nume.

După aceia bunicu a căutat să o mărite cu un om din Goila, numit Goilean Florean, mai tânăr ca ea. Bunicu i-a dat un loc de casă la marginea satului Josani, numit Teleacul de Sus. Adică Teleacul de Sus a fost împărțit în două. Bunicu i-a dat și lemne din pădure să-și facă casă. Bunicu de la 9 la 12 ani a fost slugă la Leca Gâii timp de 2 ani. Dar la 12 ani el s-a angajat ca slugă la notarul din Remetea. În comuna Remetea bunicu s-a împrietenit cu copii de maghiari, care l-au învățat să scrie și să citească. Bunicu nu a fost niciodată la școală. Acești copii maghiari i-au rămas prieteni toată viața, uni din acești copii maghiari au căzut și ei prizonieri în Italia. Iazăr, Țiori, Curturasa, Teleacul de Sus, casa Gâii, casa lui Bunicu le vedeți în pozele mele.

La vrâsta de 19 ani s-a ivit ocazia însurători, notarul i-a spus că se află în Josani o fată de măritat, dar care are pământul ipotecat. Acesta nu era altul decât Leca Gâii la care bunicu a fost slugă. Bunicu a răscumpărat pământul și-la Notar l-a trecut pe numele lui. El s-a căsătorit cu fata în anul 1913. La un an după căsătoria bunicului a început Primul Război Mondial și bunicu a plecat în armată. Bunica Abrudan Cristina. Casa bunicului înainte de demolarea din 2018.

Bunicu și soldații din zona Beiuș cinci ani prizonieri în Italia.

În timpul perioadei de prizonierat a lucrat ca croitor, odată a fost chemat să repare o mașină de cusut la o doamnă. După ce a terminat lucrul ea la servit cu mâncare, el s-a uitat la carne și a analizat-o din ce animal e carnea. A observat că carnea e suspectă, a întrebat doamna din ce este carnea și ea i-a spus că e din pisică îngrășată pentru Crăciun și i-a pierit pofta de mâncare. Bunicu ne povestea că oameni din Italia în acea perioadă erau foarte săraci, aveau numai 0,5 hectare de pământ. Bunicu a avut multe propuneri să se căsătorească în Italia. Dar toate ofertele au fost refuzate, la fel au refuzat și colegi lui. Dorința pământul de acasă, obiceiurile satului, dealurile, pădurile și râul Valea Roșiei, nu i-au putut ține în Italia.

Când ne gândim la situația de azi care ne arată că aproape un milion de Români s-au stabilit în Italia numai atunci ne putem da seama ce mizerie ne-a adus „Lovitura de stat din 1989.”

La întoarcere au venit prin portul Constanța și astfel din tren au văzut România Mare. Ajunși la Josani, bunicu a avut surpriza să constate că familia lui Leca Gâii, nu mai este. Ce se întâmplase la un an după plecare bunicu-lui în război? Familia în care intrase Bunicul în Josani se numea a Gâii. Era o familie formată din tată mamă și trei băieți. Unul din băieți era căsătorit în casă( se vede în poză) Acesta avea trei copii, Miroanea, Ioanea și Tița. Al doilea băiat Leca era socrul lui Bunicu care a avut, fata cu care s-a căsătorit Abrudan. Al treilea băiat se chema Loliu și a locuit în afara satului Groapa Râtului, se vede în poză. Eu am ajuns să văd numai Grădina Loliu-lui. Loliu s-a căsătorit cu o fată din Goila și s-a mutat în Goila. Loliu în Goila se chema a Păraschi și a avut doi copii și mulți nepoții. Unul din copii renumiți a lui Păraschi era Micula Păraschi care moștenise pământul familiei din Josani.

Bunicu și Măștihoaia. Bunicu și Familia Ivașca.

Familia lui bunicu moare de o epidemie.

Familia lui bunicu murise, tata, mama și soția. În satul Josani se făceau diferite clăci. Și familia lui Bunicu a participat la acea clacă. Acolo a fost cineva bolnav de o boală molipsitoare și i-a infectat pe toți cu un microb. În jumătate de an, au murit toți. Ajuns acasă Bunicu a găsit casa pustie, totuși locuia în casă Flenclea. Flenclea își făcea focul în mijlocul curții. Bunicu fiind proprietar al terenului s-a recăsătorit cu fata învățătorului din Josani, Ioan Buda. Pe bunica o chema Cristina și împreună au avut trei copii, un băiat și două fete. Băiatul e unchiul Abrudan Vasile, o fată e Mătușa Vetuța și Mama Ivașca Marioara. Casa Gâii s-a vândut de copii lui Ioanea. Tița, Miroanea și Ioanea murise, iar Miroanea și Tița nu au avut copii. Cei care cumpărase case erau copii Ghiți, erau a lui Codreanu. Aceștia după 1989 au intentat proces lui Mama, că noi nu am avea drept pe trenul Lecăi a Gâii. Dar în urma procesului s-a văzut că actele făcute la notar de bunicu sunt bune.

Mai ceva despre Bunicu. Ce să mai spun, bunicu a fost cantorul satului, dar și chiaburul satului, a murit în 1974 la vrâsta de 86 de ani. Iar bunica Cristina a murit în1954 la vrâsta de 54 de ani. Despre colegi maghiari a lui bunicu vă voi relata o întâmplare, eram în dealul Vitici la cosit grâu, prima coasă era tata, a doua Gheorghiță, a treia era bunicu. Eu aveam 12 ani și legam după două coși, aveam 1,5 hectare cu grâu acolo, eram obosit, legarea îmi produse răni la mâini. Dar ce să vezi uitându-ne în depărtare, am văzut patru oameni cu coasa pe umeri venind spre noi, erau copii prieteni-lor lui bunicu. Așa că într-o săptămână am terminat de cosit tot grâul, seara la cină se cânta, atât în românește cât și în maghiară, armonia era deosebită, ei se considerau neamurile noastre.

Despre străbunicul Ioan Buda s-a născut în anul 1866 în satul Câmpani. Câmpani este un sat situat în apropiere de Josani, numai treci de Goila. A făcut Școala de învățători și terminat Preparandia din Arad. A servit în învățământ timp 41 de ani, din care majoritatea în Josani a murit în 1936 la vrâsta de 70 de ani.

Casa Bunicului, casa Gâii și Casa Verșeni Florița. Satul Josani. Unchiul Abrudan Vasile.

Străbunica Buda Elisabeta.

Străbunica Buda Elisabeta s-a născut în1876 în satul Sohodol. Satul este situat în apropiere de Josani pe răul Sohodol care se varsă în Valea Roșiei. Ca fată a avut numele de Gherlan, fratele ei Gherlan a fost preotul satului până la pensionare. El a fost un preot foarte dotat, în timpul lui s-a făcut biserica nouă din Josani, care o voi prezenta în poză.

Ceva despre satul Comuna Câmpani. Eram terminat clasa a cincea și vine unchiul Vasile de la Oradea la noi. El spune că vrea să meargă în Câmpani în vizită la nepotul său Miroanea. Dar el spune că nu vrea să meargă singur ci însoțit de mine. Plecăm noi amândoi spre Câmpani cam la ora unu. Ajungem în Goila la Chiceră și de acolo este o Cale care coboară direct în Câmpani. Șoseaua din Goila trece prin Vălani. Ajunși în vale la Cămpani în fața noastră apar trei cruci de lemn Mari. Unchiul Vasile îmi spune că aici sunt înmormântați ce trei Conți Maghiari care au stăpânit Jumătatea satului Câmpani. Un general turc cu numele de Soliman era destituit din funcția de Guvernator a unei provincii din Etiopia. Motivul destituiri era corupția și însușirea de Mari Averi. Generalul Soliman reușește să fugă în Austria la Viena. Soliman făcuse școala de ofițeri la Viena. Toată averea lui era depusă în băncile din Austria. El cumpără de la cei trei Conți(sau câștigă la cărți) jumătatea satului Câmpani (partea spre Răsărit). Aici generalul Soliman își face un Mare Castel și mai multe construcții în stil Turcesc. Aduce animale din Africa mai ales elefanți. Avea peste 10 Soții și trăia cu un Mare Rege. Dar timpul trece și generalul Soliman moare seara. Oameni din Câmpani află de moartea lui și invadează castelul și proprietatea lui Soliman. Împart terenul și distrug castelul și astfel se formează ceealaltă partea satului Câmpani.

Eu și unchiul ne continuăm drumul și ajungem în Câmpani. Mergem prima dată la Grățianu(ginerele său este Moșuț) care era văr cu unchiu. Aici a fost locul familiei Buda în Câmpani. Unchiul Vasile are o grădină moștenire de la Ioan Buda lângă casa Grățianu-lui. Grădina era plantată cu nuci și tata și Mitra Rarului veneau să culeagă nucile. Nu stăm mult și plecăm mai departe la nepotul lui Miroanea care ne aștepta. Aici am mâncat și ne-am odihnit. Miroanea era sanitar la Dobrești și mai târziu în Roșia. Seara Eu am revenit în Josani.

Moartea fratelui Gheorghiță. Moartea e sfârșitul unei suferințe și începutul altei suferințe. Morminte a familiei Buda, Abrudan și Ivașca.

Familia Buda a avut trei copii, un băiat și două fete.

Familia Buda a avut trei copii doi băieți și o fată. Copii se numeau Aurel, Vasile și Cristina. Aurel s-a făcut preot și la urmat la preoție în Josani pe unchiul său Gherlan. Eu îi spuneam unchiul Aurel. Unchiul Vasile Buda s-a făcut jurist și a locuit în Oradea în apropiere de biserica cu Lună. Soția s-a avea un frate, care se numea Tavi Munțiu(avea un nepot la televiziune care se chema tot Munțiu). Tavi era preot și ne consideram neamuri prin alianță. Când Eu veneam la Josani îl vizitam, pe unchiul Tavi Munțiu la Beiuș. Așa-i spuneam Eu, era mult mai bătrân ca mine. Unchiul Vasile Buda lucra ca jurist la un Gostat din comuna Cermei raionul Ineu și făcea navetă la Oradea. A avut cinci copii patru fete și un băiat Doru. Mătușa Iustina s-a făcut învățătoare și a fost repartizată în Petreasa. S-a căsătorit cu Crăciun Lupa din Petreasa care era perceptor. Nu au avut copii, dar au înfiat un nepot de a lui Lupa Valer.

Unchiul Aurel fiind preot a fost aresta și închis la Pitești, în acea închisoare de reeducare a preoților. Aici ei au fost supuși acelui proces de spălare a creierelor de faimosu profesor criminal Țurcanu. Și el îmi povestea despre bătăile, torturile, obligația de a se lepăda de Isus Cristos și alte multe procede-ie diavolești de purificare care le-a îndurat în pușcăria de la Pitești. De ce le-am expus aici, ca să vă arăt că toate aceste torturi de la Pitești, la care au fost supuși deținuți politici, printre cei torturați s-au aflat și membri ai familiei mele. Deci toate aceste nedreptăți, Eu le știu din familie. Dacă vă uitați la cruci, prima este a străbunicului Ioan Buda este crucea cu chipul spart, a doua este a străbunici Buda Elisabeta, urmează bunicu Vasile Abrudan și bunica Cristina Abrudan, în spate se vede crucea lui tata Gheorghe Ivașca.

Zonă a satului Câmpani care a aparținut Marelui General Soliman. Biserica Penticostală din Câmpani.

Unchiul Buda Vasile.

Unchiui Buda Vasile. El a făcut 4 clase în satul Josani. Iar clasa a-5 și a-a în comuna Remetea. După acei a făcut liceul în Beiuș. A terminat liceul și sa angajat ca suplinitor în Roșia. Aici s-a îndrăgostit de o fată care îi era elevă. Au făcut mult sxs și fata a rămas gravidă. Unchiul văzând situați și-a dat demisia și a plecat din Roșia. De fapt s-a înscris la facultatea de științe juridice secția Juriști. Unchiul a terminat facultatea și după aceia s-a căsătorit cu Letiția sora lui Tavi Munțiu. Fata din Roșia rămasă gravidă a născut o fată. Ea nu s-a mai căsătorit toată viața. Fata ei a crezut mare și până la urmă s-a căsătorit cu un băiat din Roșia , dar nu au avut copii. Fata semăna oocit cu unchiul Vasile. Timpul trecea și unchiul Vasile a uitat complet de îndatoririle de tată. Începe cel de al doilea război Mondial și unchiul participă activ la război. Unchiul Vasile ajunge la Stalingrad și primește o scrisoare de acasă că soția i-a născut o fată pe Mina. Unchiul primește permisie și vine la Oradea. În acele momente Stalin-gradul nu era încercuit de armatele Rusești. Unchiul vine din permisie și pleacă la altă unitate militară, Stalin-gradul era acum încercuit de Ruși. Da se termină războiul și unchiul profesează ca jurist.

Timpul trece și unchiul Vasile uită de tot de fata din Roșia. La urmă eu l-am ajuns ca jurist la Cermei. Venea des la Arad și stătea la Mătușa Vetuța. De mute ori veneam la mătușa Vetuța și îl găseam acolo pe unchiul Vasile. Dacă era vară zicea să merg cu el să facem baie îm Mureș. Totuși ce am observat Eu că îi plac mult bomboanele, gustul dulce. Câd Eu veneam în concediu la Josani m-am întâlnit de multe ori cu unchiul Vasile, dar nu a zis vre-o dată să mergem în Roșia că are un copil. Timpul trece repede și pe ne-observate și Karma negativă lucrează încet, dar sigur. Numai aud că unchiul Vasile are o cangrenă(rană urâtă) la picior-ul drept. După un alt timp aud că cangrena nu se vindecă. După alt timp aud că cangrena urcă pe picior.

Mătușa Vetuța, Mama și Familia Ivașca. Familia Ivașca Aurel și Buda Doru la Josani.

Consultarea familie în vederea tăieri piciorului.

Este consultată familia întrucât doctori spue că cangrena poate fi oprită numai prin amputarea piciorului prin zona coapsei. Unchiul vasile este operat și Ginerele de la Timișoara îi cumpără un scaun cu rotile și cârje cu care să meargă. Unchiul își analizează viața și ajunge că a fost blestemat de fata din Roșia. În acest fel vine la Josani(este autobuz Josani Oradea) și spune mamei cele întâmplate cu fata din Roșia. Este înștiințat nepotu Miroanea, care venea des pe la noi. Se convoacă o adunare din Mama și Miroanea și unchiul Vasile. Unchiul cere cu insistență să îl ducă în Roșia să-și vadă fata. Miroanea fiind sanitar în Roșia a aflat mai demult de fapta lui unchiu. Mama și Miroanea gotăresc că în situația în care e nu îl vor duce în Roșia la fiica sa. Văzând că această dorință nu e împlinită unchiul Vasile mai ar o dorință vrea să locuiască în casa bunicului. Bunicu murise în anul 1974 și casa era pustie. Mama consultă familia lui de la Oradea, care nu e de acord. Timpul trece, unchiul Vasile se vede părăsit de toți și în cele din urmă unchiul Vasile moare. După aceia este chemat Buda Doru la Josani și împreună cu Mama și Miroanea pleacă la soră-sa în Roșia. Doru și cu fata unchiului din Roșia se recunosc ca frați.

Puțină lămurire cu cangrena de la piciorul drept. Cum apare? Ea apare din glicemie. În acest caz fiind distrus sistemul imunitar, adică globulele albe. Vă voi spune mai multe despre cangrenă, când voi vorbi de examenul „Morții Marelui Zeu Vasile, Vasile.”

Cei patru frați Ivașca. Familia lui Ivașca Aurel la Josani în 2018.