Vasile Ivașca. Cum se desfășura viața zi de zi în satul Josani? Satul Josani situat în depresiunea Beiuș. Care este diferența dintre religia Creștină și Yoga Noastră.

Mare Zeu Vasile, Vasile în postura Lotus.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Tati Shiva, Bagavan Vishnu și Marele Zeu Ganesha. Marile Zeițe Mahalakshmi și Sarasvati.

A trecut un timp de când am început să scriu despre viața mea din satul Josani și acum voi reactualiza și completă cu unele clarități; care nu au fost introdu-se în primele lecții.

Vreau de la început să clarificăm un lucru, un fapt; Eu nu am ales să mă întrupez în satul Josani; Eu nu am ales să mă întrupez în familia Ivașca, Abrudan și Buda. Cea care a făcut acest lucru este Marea Zeiță Kundalini(Iehova). Acest fapt demonstrează că satul Josani a fost binecuvântat de Tati Shiva să găzduiască întruparea mea. Satul Josani se găsește la nouă kilometri de Beiuș, este un sat tipic bihorean, așezat pe lângă râul Valea Roșiei. Până la sistematizarea din 1772, satul Josani era răspândit pe o arie foarte mare, o dată cu sistematizarea, satul s-a aliniat, paralel cu râul Valea Roșiei. Pentru ați forma o părere și o cultură despre această zonă, vezi cartea domnului Ioan Godea „Zona Etnografică Beiuș.” Satul are multe dealuri și multe păduri, satul privit de pe dealul cu vii, pare o pădure. Văzut din Piclău vedeți poza explicată de mine. Puteți privi și o panoramă a zonei Beiuș făcută de nepotu meu Flavius Ivașca. În acest caz priviți și alte fotografii ale zonei respective. Imaginea panoramă făcută de nepotul meu Ivașca Flavius și alte detalii despre zonele învecinate satului, zona Beiuș-lui(Binșului) și tot Județul Bihor, vizitați adresa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Josani_(Căbești),_Bihor

După uni e la 12 kilometri de Beiuș, Eu am făcut de multe ori acestă distanță pe jos, plecam la ora 7 dimineața și la ora 10 eram în Beiuș. Mergeam singur începând de la 9 ani, pe jos în opinci la Beiuș sau vara desculț. Nu m-am pierdut pe drum sau în Beiuș ca Isus în Ierusalim. Pentru că Eu totdeauna mergeam singur. Nu puteam fi însoțit că simțeam putoarea ființelor umane. Populația totală e cu puțin peste 330 de locuitori. Când Eu eram la Josani erau numai băștinași. Azi sunt două familii de maghiari, olteni și moldoveni. În acest caz satul și-a pierdut puritate bihoreană. Din moși strămoși populația satului Josani s-a ocupat cu agricultura și-a cultivat: grâu, porumb, cartofi, ovăz, cânepă și în timpul colectivizări s-a cultivat forte mult în la Josani. Inul crește foarte înalt peste 2 metri și des, deci erau recolte bune în Josani. În comuna Holod era o uzină de prelucrare a inului și cânepii pe tot raionul Beiuș. Acest In era exportat în Germani și Occident. Azi cămășile din in sunt căutate de ființele umane. Azi se vede pe dealul Holod-ului numai ruinele fabrici de In și cânepă.

Ocupația: agricultura, creșterea vitelor, legumicultura, pomicultura, creșterea păsărilor, uni oameni prestează diferite munci și servici în Beiuș, alți cetățeni sunt plecați la muncă în Italia, Spania, Franța sau Germania, etc. În continuare vă voi descrie aceste ocupații așa cum le-am trăit Eu între ani 1955 și 1962(care corespunde cu plecarea mea la Arad).

Situația din România în perioada de după 23 august 1944. Pentru a înțelege ce se întâmpla în satul Josani în perioada de după 1950 voi arăta ce se întâmpla în toată România după 1950. Această perioadă a început cu lovitura de stat dată de Regele Mihai la 23 august 1944 și continuă până la părăsirea ultimului soldat Rus a teritoriului Românesc în 1958. A fost lovitură de stat pentru că Antonescu era numai prim-ministru al Regelui Mihai. Nu era un prim-ministru care nu executa ordinele regelui, le executa așa se face că avenit fără armată și gardă când l-a chemat regele. Regele l-a arestat și l-a dat pe mâna rușilor care cu concursul K.G.B-iștilor Români l-au executat în 1946. Avea și Antonescu o bubă „ținea morțiș cu nemți,” nu se putea dezlipi de ei. Acesta l-a adus la moarte și degradare umană. Eu văd că nemți vin puternic din urmă și până la urmă Antonescu va fi reabilitat. Toată această perioadă istorică a fost ceea mai cruntă asuprire a poporului român. Am trăit acestă perioadă și știu că Ruși ne-au luat tot-ul. Mai mult au făcut lagărele de muncă forțată; au făcut lagăre de educare a Marilor Profesori Universitari Români. În această perioadă sau făcut lagăre de muncă forțată la canalul Dunăre Marea Neagră. Aici au fost închiși lideri ai partidul Național Țărănesc în frunte cu Corneliu Coposu, liderul Național al Tineretului Țărănist. Din partea familiei mele a fost închis unchiul Moldovan Ion, lideru Țărănist a tineretului din Caraș-severi. Iar la Pitești a fost închiși preoții Români. Printre cei închiși aici se numără și cei doi unchi ai mei Buda Aurel și Tavi Munțiu. Comuniștii Rușii au considerat că prin distrugerea, prin educarea forțată și la nivelul gunei tamas a Preoțimii și Profesorilor Universitari ai Românilor vor putea subjuga mai repede poporul român.

Vedere a zonei Beiuș, comuna Remetea și Munții Bihorului. Mare Zeu Vasile, Vasile executând închinare în fața lui Tati Shiva.

Satul Josani.

Perioada de glorie a satului Josani. Această perioadă a fost scurtă din 1956 și până în 1962. Anul 1956 a fost anul când România și-a plătit integral datoria față de Ruși. Datoria față de Rusia a fost foarte mare, enormă. Întrucât Germania, Ungari, Italia, țări care au invadat Rusia au fost scutite de datori, de către Americani, Englezi și Francezi. În acest caz poporul Român cu mic și cu mare au fost mobilizați să lucreze pentru a plăti acestă datorie. Ca urmare a plăți acestei datorii enorme trupele Rusești au fost retrase din România în anul 1958. Totuși la retragere Ruși lasă în România un cal Troian bine organizat și echipat. În decembrie 1989 pătrund în România peste 15000 de turiști Sovietici care cu ajutorul K.G.B-iștilor români dau cunoscută lovitură de stat. Cetățeanul turmentat se declară marele revoluționar și suge bani după poporul român. După această perioadă cotele obligatorii au fost anulate și sau înlocuit cu contracte care se negociau și erau mai bine plătite. Mai mult în anul „1958 Marea Biserică Ortodoxă Română” este invitată să facă parte din conducerea României. În acest caz vezi Sfânta din Josani „Floarea Miculai Rarului.” Iar anul 1962 este perioada când satul Josani este colectivizat, iar Mitruțu lui Pandor e primul președinte de cooperativă. În calitate de președinte la 15 martie 1962 Mitruțu participă la încheierea colectivizări pe țară. Aici îl vede pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în persoană. Întors în Josani după 6 luni își dă demisia. El avea 4 copii și nu avea cu ce să-i întrețină. Ca religie Mitruțul lui Pandor era Penticostal, iar tatăl lui era preotul satului Josani. Când Mitruțul se va întoarce în sat el va deveni preotul satului, iar după aceia fratele lui Aurel Gherlea. O delegație având în frunte pe Mitruțul lui Pandor, Dumăscu, Aurelu lui Pandor, Tolea Micului, Totoi și Virgil din Remetea sosesc la Arad. Ei vin la unchiul Vasile Abrudan și el îi angajează la Uzina de Vagoane. Sunt angajați ca lăcătuși și fac un curs de calificare de 6 luni. Eu când mă angajez la vagoane în 1965 mă întâlnesc cu ei aproape în fiecare zi. Unchiul Vasile Abrudan mai angajează la Vagoane din zona Beiuș peste 500 de oameni. Deci eram mulți oameni din zona Beiuș angajați la Vagoane, majoritate sau stabilit în Arad. Cei din Josani majoritate sau întors în sat.

Agricultura era principala ramură de venit a gospodăriei Țărănești din moși strămoși. Cultivarea grâului. În jurul lui 1960 ea atinge apogeul, Eu știu că noi aveam 30 de măngi(3000 de kilograme) de grâu, iar a Pandor și a Miroani Evi peste 40 de Măngi. Cu grâul era totuși un lucru mult, trebuia trierat, tratat și după aceia semănat. După acea plivit de scaieți. Și urma cositul. Eu la 11, 12 și 13 ani legam după 2 coase, Prima coasă tata, a doua Gheorghiță și Eu legam după ei. Mai cosea și bunicu și în final veneau unguri prieteni lui bunicu să ne ajute. Snopi de grâu stătea în formă cruci ca să se usuce. Noi nu am avut trăsnete în snopi, totuși au fost oameni păcătoși la care s-a trăznit în cruci. Între cruci se lăsa o distanță de 1,5 metri ca focul să nu se propage. La sfârșitul luni iulie grâul era dus la batoză și era depozitat în stog. Stogurile se puneau pe două rânduri, cu distanțe între rânduri între 20 și 30 de metri. Iar între stoguri era între 10 și 15 metri, asta pentru a preveni incendiile. Fiecare stog avea un butoi cu apă. Eu nu țin mite să fii fost un incendiu în stoguri. Dar într-un an s-a întâmplat să iasă din stoguri mult aburii. Cel mai mult abur ieșit din stogul lui Florea Dori. Când stogul ajungea la treierat proprietarul stogului trebuia să aibă oameni, care dădeau snopi pe batoză. Trebuia să aibă oameni care să încarce paiele. Trebuia să aibă ,care, cocii să transporte paile acasă cu cocia cu cai sau boi. Trebuia să aibă oameni care să facă căpița de paie acasă. Tata era numai acolo unde curgea grâul și fixa saci și sorta după calitate grâul(I, II, III și restul). Mama și vreo două femei făceau numai mâncare. Ele trebuiau să asigure mâncarea la: a). Oameni proprietarului Batozei încă vreo cinci angajați a lui; b). Oameni care erau pe stog; c). Oameni care cărau paie; d). Și oameni care făceau căpița. Toată acestă mișcare de oameni se făcea sincronizată. Nu se plătea decât la proprietarului de batoză, angajați a lui și impozitul. Oameni care participau erau în primul rând neamurile și vecini. Deci vecini erau ca și neamuri se ajutau uni pe alți. Deci era o variantă colectivă sistemului Creștin Ortodox Românesc. Noi nu cunoșteam atunci sistemul de angajat ca în Germania. Deci bilanțul era 30 de măngi de grâu și mai avem 5 sau șase căpițe de paie și una de pleavă. Da la Josani avem mult pământ galben și produce în jur de 1200 până la 1500 kilograme de grâu la hectar. Iar în Bărăgan avem și 6000 de kilograme la hectar. Deci la aceiași muncă noi la Josani aveam de 5 sau 6 ori mai puțin. Căpițe de paie le înveleam cu fân și le dădeam ca mâncare la vite.

Vedere a satului Josani, zona Măticilor și Dumești-lor. Bunicu Abrudan Vasile, Măștihoaia Nana și Birăul Oțetului.

Cultivarea porumbului la Josani.

A doua preocupare la agricultură era cultivarea porumbului. Totuși la Josani se zicea în acele vremuri teanc-hi. Noi semănam mult porumb, trebuia dat la vaci, porci, găini, etc, și ceva vândut. Se mai semăna puțin ovăz, doar un hat mic. Și în cazul porumbului era multă muncă cu el. Mai mulți oameni sau asociat și au cumpărat o semănătoare trasă de cai sau boi și noi am contribuit la cumpărarea semănători. Prima dată trebuia prășit când era mic, era perioada ploilor multe și creștea multă iarbă între rândurile de porumb. Astăzi acestă prașilă este înlocuită cu erbicide și nu mai crește iarba. Totuși se face o prașilă mecanică. Și în timpul meu se făcea acestă prașilă mecanică, dar iarba era mare și multă și mai trebuia să dai cu sapa să o elimini. Se făcea cea de a doua prașilă și porumbul arăta acum frumos, fără buruieni între rânduri și se vedea cum crește de repede. Azi acestă prașilă se face mecanic și la noi se zice șirălit porumbul. O dată cu semănarea porumbului se mai semăna cucurbete(bostan), fasole și în final castraveți, câte odată mai puneam și roșii. Deci lanul de porumb era plin cu de toate cele necesare gospodăriei țărănești. Totuși familia mea mai făcea încă un săpat numit îngroparea porumbului, deci se făcea un mușuroi în jurul rădăcini porumbului. Cu această ocazie se făcea rărirea porumbului se lăsa o distanță de minim 300 sau 400 de milimetri între firele de porumb. Această operație de îngropare a porumbului asigura sprijin rădăcini să nu se rupă la vânturile puternice ce vor veni vara. Astăzi la Josani nu se mai rărește porumbul și nici nu se mai îngroapă, aceste operații agricole costă multă muncă. După aceia porumbul creștea foarte viguros. Iar toamna îl recoltam și-l aducem acasă, după tăierea tuleilor(coceni de porumb), începea operația de arat pentru grâu. La culesul porumbului eram numai trei, tata, mama și Eu. Ca să meargă repede noi numai rupeam știuleți de pe cocean, îi aducem acasă și îi depozitam în șură. Țin bine minte o zi de cules, eram la școală în Căbești, am venit acasă și găsesc pe masă un bilet în care mama mă anunța să nu mai mănânc acasă. Să merg în Iazăr că acolo sunt ei la cules și să mănânc acolo. Așa am procedat, până în Iazăr sunt 1,5 kilometri, am mâncat și am început și Eu să rup știuleți de pe cocean. Eu cu mama înaintam mai greu, iar tata era mult înainte. El rupea mai repede și nu făcea o grămadă organizată, Eu și cu mama îi strângeam la grămadă. După ce era adus acasă în șură, seara începeam să îl desfăceam. În jurul orei 20 și 30 de minute Eu ațipeam și cu greu mai puteam lucra și mergeam la culcare. La desfăcat(desfăcut) ne mai ajuta și finul Mitra Rarului, Ana Ursuli(Ursulea era nașul nostru de botez), a Cucului mai venea, mătușa Evuța mai venea la ajutor, iar când era multă lume, venea și cumătra Floarea Rarului să mai spunem ce s-a întâmplat în sat. La examene yoghine din satul Josani Eu v-am spus că i-am zis profesoarei Belodan că nu mai i-au cărți de la bibliotecă, că am de lucru cu desfăca-tul porumbului. După ce era desfăcat porumbul era dus în pod sau în coșară să se usuce. Iar iarna Eu sau tata îl sfărâmam, Eu cu o sfărâmătoarea puțin mecanizată, iar el cu sfărâmătoarea de mână. În acest fel aveam porumb pentru găini, porci, vaci și boi. Duceam și la moară să facem făină(făină de mălai) pentru a adăuga(la opărit se zice la noi) în curcubetele fierte, pentru mâncare la porci. Sau la vaci și boi ca abrac(mâncare îmbunătățită). Pe timpuri era mult porumb și se făcea țuică din el. Bunicu avea un cazan de țuică din porumb în Piclău.

Cunoștințele agricole. Aceste cunoștințe agricole le însușeam din cartea de Cunoștințe agricole. Am făcut trei ani acest obiect de studiu, la carea am avut în clasa a-V- nota 6,33 iar în clasa a-VII-a și a-VII-a, notele opt și nouă. Nota era compusă din două, partea teoretică și lucrarea practică. Tot la examene yoghine din satul Josani, Eu v-am spus că am mers iarna pe malul râului Roșia, după nuiele de răchită să fac coș pentru lucrarea practică la cunoștințele agricole.

Valea Roșiei în luna aprilie în aval de podul de la Josani. Cei patru frații Ivașca.

Lămurire disputei dintre Religia Creștină și Yoga Noastră cu privire la ființa Supremă. Cuvinte Sanscrite.

Cuvinte sanscrite folosite Chakră= centru de forță în învelișul de pranayama Prana= energia vitală din om, care coordonează și efectuează toate procesele fiziologice. Mantre=incantații divine sau scrieri divine, care pentru a avea efect, trebuie primite de la Guru sau trebuie să fie deschisă chakra Anahat. Brahman,= avem două aspecte ale sale, și este ființa supremă din cele patru Vede. Brahman, ființa supremă are două aspecte: 1. Shaguna Brahman, care este Conștiința Supremă, Absolutul, Ultima Realitate; 2. Niriguna Brahman, ce-l care este dincolo de atribute, deci este dincolo de mentalul uman, nu apare religii. Gună=calitate umană, care se manifestă la nivelul celor trei chakre inferioare. Sha= cu, deci Shaguna Brahman este Brahman cu cele trei gune. Niri= fără, deci este Niriguna Brahman este Brahman fără gune.

La noi în Yoga Noastră, ființa supremă este Tati Shiva. Tati Shiva = Cel care este dincolo de mentalul uman și este format numai din „CHIT.” Aspectul personal, deci este Tati Shiva cu atribute și este creația care o vedem(aspectul grosier) și care nu o vedem(aspectul subtil) Totuși Eu în Yoga Noastră spun despre Tati Shiva că se află sub forma a două aspecte, amândouă fiind formate numai din „CHIT.” Deci Tati Shiva este totdeauna dincolo de creația Sa. Tati Shiva emană acestă creație sub forma a trei mari programe: A). Marea Zeiță Kundalini; B. Pranava OM și C. Energia Prana Shakti. În acest caz Tati Shiva are două aspecte : a). Aspectul static și b). Aspectul dinamic. Marea Zeiță Kundalini (Iehova la evrei) este aspectul dinamic al lui Tati Shiva, deci creatorul fizic al acestui Univers și mai clar cum spunem Natura acestui Univers.

Deci Tati Shiva se aseamănă cu Dumnezeul din religii, dar nu este Dumnezeu din religii, este ceva mult mai superior. Ca să înțelegem și mai bine de ce nu este Dumnezeu din religii? În religia Creștină după Dumnezeu urmează Hristos și Duhul Sfânt, etc. Această organizare este tipică religiei Creștine și nu este valabilă în Yoga Noastră. Deci în Yoga Noastră, după Tati Shiva urmează în ordinea Puterilor Divine: Mare Zeiță Kundalini(la evrei Iehova), Marii Zeii, Zeii Medii, Zeii, Inferiori, Semizeii, etc. Între Religia Creștină și Yoga Noastră sunt nivele de conștiință diferite, ca câinele față de om. În Religia Creștină Zeii nu valorează nimic sunt aruncați la gunoi de evrei. În Yoga Noastră Hristos nu are nici o valoare nu avem ce face cu El nu cunoaște Yoga, nu cunoaște funcționarea corpului subtil, nu cunoaște Zeii, etc.

Mare Zeu Vasile, Vasile împreună cu Hristos Mântuitorul Creștinătăți. Biserica veche din Josani. Oameni satului în zi de sărbătoare, iar în mijlocul lor e unchiul Gherlan Dimitrie.